C. Stefan, Daniela Selaru, I. Stefaniu, Diana Melinte Dumitrica
Clinica de Oftalmologie, Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central

introdus la 06.03.2008

 

Rezumat : tratamentul bolii glaucomatoase beneficiaza de o paleta larga de variante, combinatii, alternative. Totusi, strategia terapeutica trebuie sa fie standardizata, fara a neglija flexibilitatea, individualizarea si libera judecata a medicului.

Cuvinte cheie :

  • glaucom
  • PIO
  • strategie de tratament
  • terapie individualizata

Obiectivele majore ale strategiei de tratament in boala glaucomatoasa constau in mentinerea calitatii vietii ( Quality of Life, QoL) si a vederii pacientului, cu pretul unor costuri cat mai mici (Terminology and Guidelines for glaucoma, IInd edition. European Glaucoma Society. Ed Dogma 2003).

Strategia in sine se refera la :conservarea functiei vizuale se face raportat la nevoile individuale, cu efecte adverse absente sau minime, trebuind sa acopere intreaga speranta de viata a pacientului, fara intreruperea activitatii normale. Toate aceste deziderate trebuiesc atinse cu un cost rezonabil.

Coordonatele principale, directiile majore ale strategiei terapeutice sunt : detectarea bolii ce implica diagnosticul precis si stadializarea acesteia ; urmeaza stabilirea conduitei adaptata la pacient si initierea terapiei optime. Rezultatele terapiei alese se cuantifica monitorizand efectele functionale si strucurale induse de aceasta. De asemenea, se monitorizeaza riscul de scadere a functiei vizuale si se determina riscul de progresie. Rezultatele nesatisfacatoare impun revizuirea si modificarea planului terapeutic. Pacientul cu diagnostic cert de glaucom are nevoie de monitorizare pe viata.

Alt element cheie in tratamentul bolii glaucomatoase il reprezinta scaderea presiunii intraoculare(PIO), care incearca prevenirea degradarii nervului optic(NO) si scaderea progresiei bolii. Este bine cunoscut ca la unii pacienti, in ciuda tratamentului corect instituit, monitorizat si corect administrat, campul vizual continua sa se degradeze, desi PIO a scazut. Strategia de tratament trebuie sa ia in calcul si factorii particulari, individuali, ce pot contribui la degradarea NO si inducerea leziunilor celulelor ganglionare retiniene.

Coordonatele strategiei de tratament se stabilesc in functie de individ, mediul sau socio-economic, accesul la serviciile medicale, nivelul de pregatire al oftalmologilor si resursele disponibile.

Strategia de tratament este influentata de varsta si speranta de viata a pacientului, stadiul bolii in momentul diagnosticarii sale (inceput, moderat sau sever), rata de progresie, riscul individual de progresie in viitor si scaderea functiei vizuale.

Studii importante au aratat efectul benefic al tratamentului hipotensor. Ocular Hipertension Treatment Study (OHTS) a demonstrat ca scaderea PIO intarzie sau previne progresia bolii, insa nu in toate cazurile. Early Manifest Glaucoma Treatment (EMGT) indica reducerea numarului pacientilor a caror boala progreseaza atunci cand acestia sunt tratati. La 50% din pacienti boala a progresat, in ciuda tratamentului. Un alt studiu, Colaborative Normal Tension Glaucoma Study (CNTGS), a demonstrat ca tratamentul scade numarul de pacienti a caror boala progreseaza.