Definitie 
Glaucomul este un termen care descrie un grup de boli caracterizate prin distrugerea progresiva a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informatiilor de la ochi la creier. Se produce astfel restrangerea treptata a campului vizual si, in final, se poate ajunge la orbire.

Tipuri de glaucom
Exista mai multe tipuri de glaucom. Glaucomul primitiv cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom, fiind responsabil de peste 90% din cazurile de glaucom.

Alte forme de glaucom sunt reprezentate de glaucomul primitiv cu unghi inchis, glaucomul congenital. Exista si forme de glaucom secundar altor afectiuni, traumatisme locale sau aparut ca efect advers in urma unor tratamente.

Frecventa bolii
La nivel mondial se estimeaza un numar de bolnavi de glaucom intre 65 si 105 milioane, dintre care 10% sunt deja in stadiul de orbire bilaterala. In Romania nu exista statistici oficiale. Se estimeaza 7,5 milioane de cazuri de glaucom primitiv cu unghi deschis si cu unghi inchis, raportat la o populatie de 1150 milioane.

Extrapoland datele de la nivel european, putem aproxima numarul de bolnavi din Romania, ca fiind de aproximativ 140.000, dintre care 132.000 de bolnavi cu glaucom primitiv cu unghi deschis.

Mecanism de producere
Medicii si cercetatorii nu cunosc inca exact care este cauza care produce glaucomul. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta in ochi, cauza fiind un fluid numit unoare apoasa. Unoarea apoasa este un lichid transparent produs in permanenta in interiorul ochiului care are scopul de a scalda si hrani ochiul.

La un ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi in proportii aproximativ egale. Astfel se mentine o presiune constanta in interiorul ochiului, numita presiune intraoculara (PIO). Presiunea intraoculara este considerata normala atunci cand valoarea ei este intre 10 si 21 mm Hg.

La pacientii cu presiune intraoculara crescuta (peste 21 mm Hg), ochiul continua sa produca umoare apoasa, dar este incapabil sa o elimine cu un debit normal. In timp, aceasta presiune intraoculara crescuta poate deteriora nervul optic, ceea ce duce la pierderea treptata a vederii. Daca presiunea intraoculara nu scade, se poate ajunge chiar la orbire.

Factori de risc
Medicii oftalmologi au ajuns la concluzia ca anumite persoane au sanse sporite de a face glaucom. Este vorba despre persoane care :

  • Au peste 40 ani
  • Au rude de sange cu glaucom
  • Se stiu cu presiune introculara crescuta
  • Sufera de:
    • diabet zaharat
    • hipertensiune arteriala
    • hipotensiune arteriala
    • dureri de cap de tip migrenos
    • sindrom Raynaud
  • Sau au miopie avansata

Desi exista si tipuri de glaucom fara presiune introculara crescuta, principalul factor de risc pentru glaucom este reprezentat de presiunea intraoculara crescuta.

Stabilirea diagnosticului
Diagnosticul de glaucom este relativ simplu si nu implica investigatii neplacute pentru pacient. Dificultatea majora este reprezentata de faptul ca glaucomul nu are simptome aproape de loc pana in momentul cand vederea este mult afectata. Astfel, marea majoritate a pacientilor sunt diagnosticati in faze avansate ale bolii cand, in ciuda tratamentului corect efectuat, evolutia catre orbire este greu de oprit.

Pentru a stabili diagnosticul, medicul oftalmolog apeleaza la 4 teste simple:

  • Masurarea presiunii intraoculare
  • Examinarea papilei nervului optic
  • Examinarea unghiului de drenaj (este necesara pentru stabilirea tipului de glaucom – cu unghi inchis sau deschis, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite)
  • Examinarea campului vizual (stabileste in ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea ; in mod caracteristic, in glaucom se produce o ingustare a campului vizual dinspre periferie catre centru).

Din datele rezultate in urma acestor investigatii, medicul poate stabili diagnosticul de glaucom, tipul acestuia si cat de avansata este boala.

Tratamentul glaucomului
Nu exista medicamente capabile sa vindece glaucomul in sensul ca vederea pierduta prin glaucom nu poate fi redata. Toate medicamentele utilizate in prezent in tratarea glaucomului reusesc sa opreasca sau sa intarzie agravarea bolii prevenind astfel aparitia orbirii. Ele fac acest lucru prin scaderea PIO, indiferent de forma de glaucom, cu presiune intraoculara crescuta sau nu.
De aceea, diagnosticarea la timp a bolii, atunci cand vederea nu este mult afectat este esentiala!

Cele mai multe medicamente pentru glaucom se prezinta sub forma de picaturi pentru ochi. Daca picaturile de ochi nu pot reduce suficient presiunea intraoculara, se recurge la alte alternative terapeutice dispinibile. Acestea pot include tratametnul laser sau chiar tratament chirurgical. Uneori poate fi necesara aplicarea picaturilor si dupa tratamentul cu laser sau chirurgical, pentru reducerea suplimentara a presiunii intraoculare.

Se poate vindeca glaucomul? 
Glaucomul este o boala progresiva care dureaza toata viata si nu se cunoaste nici un tratament care sa-l vindece. Orice pierdere a vederii care s-a produs inainte de diagnosticarea glaucomului si inceperea tratamentului este ireversibila. Vestea buna este ca majoritatea medicamentelor pentru glaucom sunt eficiente in reducerea PIO, tinand astfel sub control glaucomul.

Este foarte important ca pacientii sa mearga regulat la control la medicul oftalmolog, astfel incat presiunea intraoculara si afectarea campului vizual sa poata fi monitorizate, deoarece glaucomul se poate agrava fara ca pacientul sa-si dea seama. De asemenea, este foarte important ca tratamentul prescris sa fie urmat consecvent.

In concluzie, glaucomul nu ar trebui sa reprezine o problema pentru nimeni, cu tratamentul corect, orice persoana poate duce o viata normala si activa, fara riscul de a orbi.