C. Stefan*, L. Dragomir*, Diana Melinte Dumitrica*, C. Ursaciuc**, Maria Dobre**, Mihaela Surcel**
* Clinica de Oftalmologie – Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central
** Sectia de Imunologie – Institutul National de Cercetare in Domeniul Patologiei “Victor Babes”, Bucuresti
introdus la 10.03.2008
Rezumat
Scop: Evidentierea corelatiei dintre concentratia TGF-ß2 in umorul apos si glaucomul primitiv cu unghi deschis.
Material si metoda : Studiu clinic prospectiv observational pe 2 loturi de pacienti : lotul I – 24 de pacienti cu GPUD cu indicatie operatorie; lotul II – 24 de pacienti fara GPUD. Loturile au fost omogene din punct de vedere al varstei si sexului, fiind exclusi pacienti care asociau afectiuni sistemice.Fiecarui pacient din ambele loturi i s-a determinat concentratia TGF-ß2 la nivelul umorului apos prin metoda ELISA.
Rezultate si concluzii : In urma analizei comparative s-a observat ca nivelele de TGF-ß2 la pacientii cu GPUD sunt mai mari fata de pacientii neglaucomatosi. Modificarile matrixului extracelular in GPUD sunt induse de o serie de factori, printre care si TGF-ß2, citokina care induce cresterea concentratiei de fibronectina la nivel trabecular si perturbarea turn-overului matrixului extracelular, cu efect final profibrotic.
Cuvinte cheie:
- GPUD
- TIO
- matrix extracelular
- fibroza
- TGF-ß2
TGF-ß2 reprezinta structural o proteina homodimerica formata din doua lanturi identice polipeptidice alcatuite fiecare din 112 aminoacizi, legate intre ele printr-o legatura disulfidica. Este component al familiei de citokine TGF-ß (alaturi de TGF-ß1 si TGF-ß3) si intervine in dezvoltarea embrionara si procesul de crestere, reparare tisulara si fibroza, imunosupresie. Este o citokina cu rol major in procesul de fibroza, intervenind in afectiunile fibrozante oculare (vitreoretinopatia proliferativa, GPUD) si extraoculare(nefropatia diabetica, ciroza, fibroza pulmonara, poliartrita reumatoida, etc).
Dintre cele trei izoforme ale grupului TGF-ß este cea mai potenta si mai bine reprezentata cantitativ la nivel ocular. Este secretat de epiteliul ciliar, celulele epiteliale cristaliniene, endoteliul cornean, celulele trabeculare, astrocitele NO. In umorul apos se secreta sub forma de complexe inactive si se activeaza la nivel extracelular prin clivaj proteolitic de catre Trombospondina 1, forma activa fiind capatul carboxi-terminal al precursorului. Reprezinta principalul factor care asigura privilegiul imun al camerei anterioare printr-o puternica actiune de inhibare a limfocitelor T si macrofagelor de la acest nivel.
Cunoastem despre matrixul extracelular trabecular ca se afla intr-un permanent process de turnover, proces ce consta dintr-o permanenta degradare concomitenta unei permanente resintetizari a componentelor sale. Aceasta metamorfoza continua pare a fi controlata de TGF-ß2. Procesul de degradare este asigurat in principal de matrix-metaloproteinaze (MMP), care asigura liza colagenului, fibronectinei, elastinei, lamininei si proteoglicanilor trabeculari.
Conform datelor din literatura, TGF-ß2 se gaseste in concentratii crescute in umorul apos al pacientilor cu GPUD. El are o actiune de inhibare a MMP-urilor si activatorului tisular al plasminogenului, enzime ce asigura degradarea continua a componentelor matriceale. Inhiband procesul de liza, TGF-ß2 perturba turnoverul matriceal in sensul acumularii excesive de componente matriceale si detritusuri, cu scaderea consecutiva a facilitatii la scurgere si implicit cresterea tensiunii intraoculare (TIO).
Modificari ale matrixului extracelular apar si la nivelul nervului optic, unde TGF-ß2 induce depuneri excesive de colagen de tip IV in lamina cribrosa. Culturi celulare de astrocite din nervul optic expuse peroxidului de hidrogen au sintetizat cantitati mai mari de TGF-ß2 comparativ cu cele neexpuse acestui mediu, ajungandu-se astfel la concluzia ca stresul oxidativ stimuleaza sinteza TGF-ß2 de catre astrocitele nervului optic.